In Memoriam

In Memoriam

Intalnirea cu Profesorul Mircea Rusu a fost una dintre intalnirile providentiale ale existentei mele. Esentiale si unice in scenariul pe care viata avea sa mi-l propuna.

Am văzut la Profesorul Mircea Rusu, întemeietorul stomatologiei infantile la Iași, cum este să-ți fie clinica a doua casă… Sau prima?

Domnul Profesor a fost un Om frumos, cu dăruire, cu viziune, cu vocație de constructor, întemeietor de școală, Om cu pasiune pentru profesie și, în plus, cu dragoste și înțelegere pentru copii. Desi, paradoxal, nu a avut proprii copii. In schimb, ne-a adoptat pe noi toti, fostii studenti, cei care am incercat, prin fiecare moment al devenirii noastre, sa nu il dezamagim.

Eu ma numar printre cei mai norocosi dintre ei. L-am intalnit la vârsta și la momentul potrivit, acela in care trebuia să-mi cristalizez opțiunile…si domnul Profesor  a stiut ce ferestre sa deschida pentru a-mi permite sa visez iar visele sa imi zboare cat mai sus. A devenit mentorul meu! M-a invatat să fiu deschisă, generoasă, „cumsecade” cu studentii si colegii, să fiu corectă cu cei din jur, să le spun deschis studentilor dacă au sau nu însușirile necesare pentru a urma acest drum dificil al profesiei noastre. M-a invatat ce inseamna rabdarea, compasiunea, empatia, înțelegerea înaltă, mi-a daruit primele notiuni de psihologie, pedagogie, strategie, pentru că terapiile noastre sunt complexe și nu acoperă doar partea stomatologică. „Suntem in primul rand medici”, spune mereu, ”dar facem și calcule de fizician, suntem și cu psihologia și cu chimia, la propriu și la figurat.” Și, între toate aceste competențe, spunea, „trebuie sa ai un simț estetic, artistic”.

Pasiunea si determinarea cu care vorbea intotdeauna despre profesia de ortodont, cea cu care s-a confundat de altfel, erau tot atatea semne ca meseria noastra nu poate fi facuta decat cu drag de oameni. L-am admirat cu toata fiinta mea si mi-am dorit in fiecare clipa a existentei mele, sa reusesc sa dau, la randul meu, tinerilor pe care ii formez, bucuria meseriei, alaturi de codul moral si profesional pe care aceasta il presupune.

Prin plecarea Domnului Profesor Mircea Rusu, se sfarseste o lume. O lume a unei generatii de dascali „de moda veche”, cu toate sistemele de referinta etice si profesionale solide. Doare să știi că valori de neclintit ale umanității noastre sunt totusi zilnic clintite de la locul lor. Bine-Frumos-Adevăr. Cine mai știe azi că toate sunt una și nedespărțite? Valori? Sentimente? Noțiuni fundamentale?

Mereu ma gandesc cat de mult a crezut Profesorul Mircea Rusu in toate acestea si cat de mult si-a dorit sa ne formam, noi, discipolii, in spiritul acestor principii.  Si chiar daca acum pare ca au ramas doar umbrele palide ale colosilor de altadata, sunt convinsa ca, pe termen lung, aceste sinapse ale binelui, se pot reface. Domnul Profesor m-a invatat sa nu am nici o îndoială în regenerarea binelui. Iar eu stiu ca un singur om poate inspira generatii dupa generatii.

Profesorul Mircea Rusu este un astfel de exemplu. Noi, cei care am avut privilegiul nepretuit de a-l cunoaste, ii datoram misiunea de a-i duce amintirea mai departe. Ii datoram asta lui si lumii pe care a construit-o in fiecare dintre noi.

Prof Univ Dr Irina Zetu